luni, 28 noiembrie 2011

Epigrama Buldogului de Senat




Opoziţia, ca bleaga,
L-a uns la Senat pe Blaga


Sursa foto:Intact Images

Troc cu Boc sau Boc cu troc?

Emil Boc/ Ne-a căzut cu...troc
Surda foto: gandul.info
După o săptămână care a început cu vânt de supendare băsistă şi a continuat cu lepădarea lui Geoană printre pepenii Dăbuleniului de către un partid ingrat,  lunea reprezintă promisiunea că pe scena mioriticelor combinaţiuni vor defila aceleaşi dame de consum, cu aceleaşi năravuri. 


Ştirea care a dezlegat câinii revoltei se referă la un troc dintre PDL şi veşnica amatoare de trocuri profitabile, UDMR.  Motivul acestei mişcări abile este câşigarea preşedinţiei Senatului de către PDL, prin  Blaga, Vasile, nu Lucian, contracandidatul uselistului Titus, nu Livius, ci Corlăţean.  În schimbul susţinerii pentru PDL, UDMR a obţinut Secretariatul General al Guvernului. 


Şi toate aceste maşinaţiuni se petrec înt-un loc pe care romanii îl numeau Senat!

Nimic nou sub soarele tot mai întunecat al coaliţiei de guvernare: UDMR face, ca de obicei, nazuri, pentru a obţine un ce profit din orice situaţie, iar PDL acceptă, la fel de pragmatic, ochii dulci ai lui Kelemen Hunor


Ministrul culturii din guvernul Boc este mai important, din punct de vedere politic, decât primul-ministru. Drapat în resemnare, Emil Boc bate la uşa cui poate, pentru a obţine voturi de încredere. S-ar alia şi cu Nosferatu, numai să mai supravieţuiască la putere.


Asemenea lui Geoană, Emil Boc este victima perfectă, aflat la intersecţia dintre măruntele interese ale prezidentului Jucător şi nemulţumirea unui popor sătul de criza care urmează, paradoxal, după recesiune. 


Până unde vor merge cedările făcute de Emil Boc şi de partidul pe care îl conduce unei formaţiuni cu identitate incertă, partid sau asociaţie culturală, care a ajuns să-i dezguste şi pe maghiari? 


Dacă ar avea o ultimă mustrare de conştiinţă. cât de mică. şi dacă ar visa noaptea cohortele de martiri ai neamului românesc, primul-ministru Emil Boc şi-ar turna cenuşă în cap, ar merge la Cotroceni la o oră de maximă audienţă şi i-ar spune şefului său direct, ca într-o emoţionantă poezie a lui Mircea Dinescu: Opriţi istoria, cobor la prima!


Şi, după cum v-am obişnuit, vă invit la vot: