Destrămatele căi te recheamă,
să le fii şi soră şi mamă
şi bărbaţi cu gândul subţire
ţi-aşteaptă rotunda venire.
Pe cai armăsari, colindând
tăcerile rând după rând,
eu numai cu tâmple sfarmate
alerg după tine-n cetate
şi-ţi sorb nălucirea-n apus
prin păsări, prin stele, mai sus...
Rotire de gânduri mereu
în albia trupului tău.
